Spectacole de teatru cu Iulia Georgeta Popescu

Iulia Popescu

Născută în Craiova şi licenţiată în a Universităţii de Arte „George Enescu” din Iaşi (promoţia 2001), Iulia Popescu a interpretat nenumărate roluri şi a jucat în piese de teatru de cele mai diverse, de la cele clasice, la cele experimentale sau de tip one woman show.

De fapt, la Gala Traficantului de Cultură Internaţional 2014 va participa cu două piese de teatru de acest tip: O, ce zile frumoase!, de Samuel Beckett (vineri, ora 20:30) şi Întoarcerea de acasă, de S. Caraman (sâmbătă, ora 21:30).

Concert Fluidian, 15 februarie, în cadrul GTCI 2014

Fluidian (Emil Gherasim, n. 1973) este compozitor şi artist sonor al unor lucrări de muzică elecronică artistică, coloane sonore pentru film, muzică ambiental-minimalistă şi improvizaţii sonore dedicate unor proiecte de artă vizuală.

Artistul ne propune o excursie auditivă într-o lume profund meditativă, cu un mare efect vizual, îmbinând stări şi texturi sonore cu o manieră improvizatorică specifică. Peisajele sonore sunt în continuă schimbare păstrând esenţa lor organică, cu un contrast psihedelic şi ambiental-minimalist în care auditorul îşi poate deschide liber imaginaţia.

Concertul va avea loc în cadrul Galei Traficantului de Cultură Internaţional 2014, sâmbătă 15 februarie, cu susţinerea Moszkva Cafe.

Vezi programul complet

Programul GTCI 2014

Evenimentele permanente (expoziţii şi instalaţii) pot fi vizitate în fiecare zi de vineri 14 februarie până duminică 16 februarie între 15:00 şi 23:00.

—

Programul evenimentelor pasagere:

Ziua 1: VINERI – 14 februarie 2014

17:00  Deschiderea porţilor – APERITIV, discurs oficial, moment muzical
18:00  Dubase – moment muzical
19:00  Rodion – moment muzical cu susţinerea Moszkva Café
20:30  O, ce zile frumoase!, de Samuel Beckett, cu Iulia Popescu – teatru
22:00  Cinema Paradis

Ziua 2: SÂMBĂTĂ – 15 februarie 2014

17:00  Cinema Paradis
18:30  Lectia de muzica, cu domnul Malita
20:00  Fluidian „improvizaţii sonore” – concert cu susţinerea Moszkva Café
21:30  Întoarcerea de acasă, de S. Caraman, cu Iulia Popescu  – teatru
23:00  Cinema Paradis

Ziua 3: DUMINICĂ – 16 februarie 2014

17:00  Dubase – moment muzical
18:00  Sergiu Savin – monolog
19:00  Aşteptând-o pe Alice, cu Oana Mardare – teatru
21:00  Cinema Paradis

—

Programul evenimentelor permanente:

Zilnic între 15:00 şi 23:00

Raluca Avrămuţ – expoziţie de pictură
Rebekka Ivácson – expoziţie de portrete
Teofil Ioan Ştiop – picto-instalaţie
Rudolf Bone – „Expansiuni” – proiecţie video
Ovidiu Iloc – muzică de film – proiecţii video
Sebastian Bărbălan, Tania Nicola şi Tirlea Roxana Alina – GTCI 2014: opera colectivă

—

Evenimentul va avea loc în datele de 14-16 februarie 2014, în clădirea fostei fabrici de plase, de pe strada Ioan Budai Deleanu nr. 1.

Preţul unui bilet este de 10 lei pe zi sau 25 pe 3 zile.

 

Vezi harta interactivă

—

Spectacol de teatru cu Oana Mardare – Aşteptând-o pe Alice

Aşteptând-o pe Alice
o idee originală de/cu Oana Mardare

Distribuţie: Oana Mardare
Muzica: Pau de Nut
Regia: Doru Mihai Taloş

Gen: Drama
O producţie a companiei Atelier45

Sinopsis

Aşteptând-o pe Alice este un spectacol de creaţie pe tema aşteptării. Povestea presupune un exerciţiu de imaginaţie: ce face o păpuşă în momentul în care se trezeşte singură, abandonată într-un spaţiu străin şi rece? Aşteaptă ca lucrurile să revină la normal, ca acest nou “joc” să se termine? Speră? Până când?

În cadrul acestui spectacol, publicul este integrat, făcând parte din colecţia de jucării abandonate de-a lungul timpului. Este un martor tăcut al transformărilor prin care trece personajul principal, fiind însă invitat să se caute şi să se recunoască în poveste.

Spectacolul este dinamic şi interactiv, alternând secvenţele de tip flash-back cu momentele de contact cu publicul. Are o structură ciclică care permite observarea clară a degradării şi acumularea tensiunii în spectator.

Despre Oana Mardare

A absolvit Facultatea de Teatru şi Televiziune din Cluj, secţia Arta Actorului, în anul 2009.

Oana Mardare a participat la diverse ateliere de teatru, intrând astfel în contact cu teatrul experimental, teatrul Neo-No, teatrul de tip performance, contact-improvisation.

În vara anului 2009 participă la programul “Atelierele internaţionale Eugen Ionescu, Sinaia-Burghausen”, o iniţiativă UNESCO în colaborare cu Şcoala Athanor Akademie a profesorului David Esrig. Atrasă de pedagogia profesorului francez Jacques-Lecoq, se înscrie în anul 2010 la Şcoala Internaţională de Teatru Berty Tovias din Barcelona, un ambient deschis şi multicultural ce se dedică studiului măştilor, a clownului, pantomimei, tragediei, analizei mişcării.

În 2012 înfiinţează compania de teatru Atelier45 şi joacă în Barcelona spectacolele Elevator, Circul Emperador şi Aşteptând-o pe Alice.

Rudolf Bone

Rudolf Bone
n. 1951 la Oradea

Absolvent al Institutului de Arte plastice si decorative “Ion Andreescu” Cluj – Sculptura 1976

Despre „Expansiuni” (sau „Muzica sferelor”)

Există o tendinţă, un vis al omului de a se elibera de chingile materiei, de legile gravitaţiei, de a pătrunde într-un spaţiu spiritualizat, este de fapt o nostalgie a Edenului primordial. Beţia vitezei, bucuria plutirii la suprafaţa apei, plăcerea astronauţilor în starea de imponderabilitate, visul de a zbura ca pasărea, sau de a levita ca un ascet oriental, sunt “trăiri” pe care omul le are dintotdeauna.

M-a mânat dorinţa de a elibera sculptura pe care o practic de “apăsarea” masei materiale, să o “scap” de gravitaţie, să-i confer o stare poetică, muzicală.

Preocuparea pentru relaţia ce există între spaţiu, formă, volum, timp, pe de o parte şi dorinţa de a spiritualiza sculptura, m-au determinat să recurg la elemente cât mai puţine în a exprima gândurile, trăirile interioare. Doresc să fac mai degrabă o poezie a sculpturii decât sculptură propriu zisă. Determin forma să se desfăşoare în spaţiu fără a folosi volum încărcat cu masă. Pentru mine, ca şi pentru alţi sculptori care au ales să abordeze sculptura abstract-spaţială, vidul (golul) este şi el material de lucru. Pot spune că fac un colaj al decupajelor din mediu, intersectând, prin elementele pe care le desfăşor în cele patru zări, imagini ce transpar prin golurile lucrărilor mele.

Pitagora este primul care intuieşte adevărul sublim, cum că aştrii în traiectoria lor cerească au sunete aparte şi împreună compun o armonie, numind-o „Muzica sferelor”. Tot el e cel ce intuieşte relaţia dintre armonia numerelor şi cea a notelor muzicale. El consideră pe bună dreptate că această armonică sonoritate a aştrilor e percepută nu atât senzorial, cât intelectual.
O astfel de armonie, între formă, spaţiu, mişcare, care să aibă reverberaţii sonore, am dorit să sugerez şi eu.

Nevoia de muzică a condus la colaborarea cu prietenul meu, muzicianul Ovidiu Iloc, care a compus o armonie muzicală ce însoţeşte fericit imaginile filmate din expoziţiile mele, ce sunt cuprinse sub genericul de „Expansiuni”.

Rudolf Bone
Oradea, 05.02.14

Expoziţie de pictură – Raluca Avrămuţ

Raluca Emilia Avrămuţ
(n. 19 august 1985, Oradea)
UAD Cluj-Napoca, Facultatea de arte plastice 2004 – 2008
Specializarea: Pictură

“Pentru mine, pictura este Lumină, catharsis şi zbor… un jurnal de călătorie tainică, spre Împlinire.
Lucrările mele sunt stări şi manifestări ale sufletului. Când ele s-au născut îmi vorbea natura şi-mi dansa vântul. Eu atunci visam Iubirea.”

Rodion G.A. [video]

Oare cum ar fi fost dacă Rodion Ladislau Roșca n-ar fi trăit în România ci în orice altă țară din Europa de Vest, din Europa de dincolo de cortina de fier? Sunt sigur că dacă ar fi trăit în Anglia, alta ar fi fost componența Pink Floyd. Rodion Ladislau Roșca, acest Syd Barrett al Romaniei in Oradea! Nu-mi pot da seama dacă Syd Barrett ar fi ieșit total din ecuație, dacă ar fi fost parteneri sau doar l-ar fi înlocuit. Dar cu siguranță s-ar fi întâlnit pe undeva, cumva.

Mai departe apare o altă variabilă, mult mai nasoală: având acces la tehnologie și nefiind nevoit să improvizeze, creația lui Rodion ar fi fost și mai interesantă sau din contră? Iar în acest punct imaginația mea refuză să mai funcționeze și încerc să mă împac cu situația. Poate e mai bine așa, poate vor merita cei 35 de ani de așteptare.

La sfărșitul anilor ’70, Rodion Roșca împreună cu Gicu Farcaș și Adrian Căpraru formează trupa Rodion GA. Sunetul lor era ceva de neconceput în muzica românească a acelor vremuri. Altfel spus, așa ceva nu se exista. Dar dincolo era Kraftwerk, Jethro Tull, Hendrix sau Led Zeppelin iar Rodion îi asculta like there’s no tomorrow.

Sergiu Savin

“Sergiu Savin – complexă personalitate artistică a «migrat» spre arta icoanei dinspre un inconfundabil și original spațiu cultural – teatrul, pe care l-a slujit cu sfințenie zeci de ani, în care a realizat peste 200 de spectacole, montări extraordinare, la care a făcut atât regia cât și scenografia. Glisarea spre o altă zonă a artei – cea de spiritualitate – s-a făcut lin, dar cu ambiția de a învăța și a stăpâni și acest domeniu, de care se simțea atras și care nu-i era deloc străin, pentru a-și manifesta o altă dimensiune creativă a personalității sale. Ceea ce nu la împiedicat însă să înceapă cu începutul , adică să învețe arta icoanei la origini, în Grecia, pe muntele Athos și în Macedonia, iar motivele religioase descoperite aici se întâlnesc și în portretele sfinților create într-o viziune originală și pe toate minunatele sale icoane de inspirație bizantină. Sau să studieze arta coptă sau vecinătățile religioase catolice. Aprofundarea acestor studii, dublată de talentul său inconfundabil s-au concretizat apoi, în adevărate opere de artă. Astfel galerii consacrate sau spații de artă sacre din țară, București, Brașov, Suceava, Strehaia, Timișoara, Cluj, Oradea, Caransebeș, Beiuș, dar și din Ungaria și Italia au devenit de-a lungul ultimilor ani, locuri emblematice care au găzduit expozițiile sale personale.”

Text preluat de pe atelier de icoane

GTCI 2014: a IV-a ediţie a Galei Traficantului de Cultură Internaţional

Evenimentul Gala Traficantului de Cultură Internaţional (GTCI) a fost creat din dorinţa de a introduce în spaţiul artistic naţional creaţii contemporane naţionale şi internaţionale, şi să familiarizeze publicul din Oradea cu inovaţiile din domeniul artistic.

GTCI a reuşit să devină un spaţiu de întâlnire a artiştilor din domenii artistice diferite (teatru, muzică, cinema, arte plastice etc.), contribuind la realizarea unui schimb intercultural între artiştii străini şi cei naţionali, incluzând aici în primul rând artiştii aflaţi la început de carieră.