Foto – Mira Maricaş

Mira Maricaş este doctorand la Universitatea de Artă şi Design Cluj.

Mă fascinează transparenţa graniţelor, fuziunea tehnicilor, transgresiunea interdisciplinară, alterarea şi modelarea acelui schelet de o esenţializare minimalistă care lasă obiectul încă recognoscibil, imediat după pentru a-l plasa în conul îndoielii, al recompunerii mentale, asocierilor afective, al ilizibilului.

O lucrare se adresează celorlalţi. Din momentul expunerii nu-mi mai aparţine. Este fascinant să urmăreşti ce li se întâmplă lucrărilor, în prezenţa ta absentă.

Temele la care am lucrat s-au grupat în jurul banalului optim, a istoriei ruginii, a reportajului clasic de fotografie directă, până la transfotografie, naturi statice generate de conceptul unei simfonii Tăceri interioare, obiecte şi compoziţii recontextualizate de plante uscate, mumificate-n aşteptare, toate acestea fiind prezentate sub forma unei instalaţii de partituri vegetale amplasate într-o curte interioară. Acest melanj între fotografie şi instalaţie/instalare într-un spaţiu, între concordanţele şi dialogurile oferite de cele două domenii vizual artistice distincte mi-au ghidat curiozitatea şi joaca, asumată ca fiind serioasă – artistică.

M-au fascinat graniţele. Aveam şase ani, a trecut revoluţia şi s-au deschis graniţele. Înainte de revoluţie mama şi alte mame stăteau la cozi în faţa alimentarelor. După revoluţie stăteau la cozi în maşini ca să treacă graniţa. Nu înţelegeam, percepeam doar forma fără fond, pentru un copil se reducea la imaginea unui lung şir de luminiţe de-a lungul unui orizont ce mi se deschidea privind în zare şi-mi spuneau am auzit de licurici, încă nu am văzut cum arată, dar aşa trebuie să fie. Un lung şir de licurici în aşteptare.

Orange Acces – portocala de inspiraţie filmică, Kubrick ca şi rezonanţă, devine simbolul şi forma comunismului. Aceste coji de portocală au devenit jurnalul celor şase ani pe care i-am petrecut şi arhivat ca atare, sub comunism. Lucrările prezintă o arhivă a memoriei afective – sărbătoarea şi excepţia era portocalie. Roşul era pentru drapel, pentru ciocan şi seceră, pentru defilare în public, iar acasă şi sărbătoare însemna portocaliu: o portocală. Trebuia să aştept până mama tăia cojile şi făcea o floare stea în jurul miezului. Urma desprinderea feliilor în parte, coajă floarea mai ceda sub greutate şi se dubla de floarea fruct. Ritualul. Portocala se desface sub formă de floare stea. Nu aveam două portocale, totul trebuia să fie perfect, eram prea mică, atingerile erau strict vizuale. Portocala şi cuţitul erau în mâinile mamei până mă fac mare.

La şase ani educaţia mea ideologică şi politică a fost şi a rămas vizuală; culoarea de portocală, forma de portocală, zeama lipicioasă de portocală şi NU. Un lung şir de ce nu am aveam voie, nu se găsea, nu se atinge, nu şi nu şi nu. Totul pentru ochi lumii şi pentru negaţie. Orange… vorbeşte despre arhivarea afectivă în comunism, …Acces despre post-comunism, despre iluzia de libertate numit democraţie, acces nelimitat la produsul în sine.

Orange Acces este abolirea de conţinut.

Ilizibil – digital error este construit ca şi antipod, arhivă digitală vizuală, o multitudine de cd-uri şi dvd-uri încremenite pe rafturi ordonate de informaţie stocată, nicicând revizualizate, suficientă sieşi ca şi certitudine că există într-o carcasă de plastic.

Suporturile de iniţiale, arhive de performare  tehnică, indiciile ingurgitării necondiţionate: texte, fotografii, video, muzică, schiţe, notiţe, scanări, vieţile noastre, vieţile altora, arhive stocate. Stocare, stocare, stocare…eroarre. Sistemul se închide. Urma şi traseul parcurs ne obsedează. De la peşterile rupestre la arta grafitty, lumea se învârte în jurul urmei. Ilizibil – digital error este societatea transparentă. Totul la vedere fără să se distingă ceva. Comunismul a militat pentru egalitate, democraţie este egalitate: în drepturi, în libertatea de opinie, coji de portocale şi arhive transparente; un sens unic (mainstream) stabilit nu atât spre hipertehnologizare pe cât dezvoltarea specifică a informaţiei, de orice natură şi construirea lumii ca imagine.

Trecutul este prezent continuu. Cele două teme ale expoziţiei sunt antipoli, funcţionează ca şi două feţe ale aceleiaşi monede, raţionalul şi iraţionalul, formă şi conţinut, ambele prezente şi absente.

Totul doar imagine. Un şir lung de licurici în aşteptare, un şir interminabil de zero şi de unu.

Expoziţiile personale cuprind:

2010    –”RoadConform”, Muzeul de Artă Ioan Sima, Zalău; „Ilizibil, digital error”, Librăria Book Corner, Cluj; “Ante/post/real Arheologii mnemonice”, Galeriile Humanitas; “Orange Acces”, galeria ArtInterior; 2009EU.ROAD.CONFORM”, Insomnia, Cluj; “Parafraze”, Iulius Mall; „Complementary Mira/Mira”, Galeria Barabas Miklos Ceh, Cluj; 2008 „Banalul optim”, Galeria Barabas Miklos Ceh; „Maramureş”, Neubrandenburg, Germania; 2007 „In Memoriam”, Galeria Barabas Miklos Ceh; 2006 „Tăceri interioare”, Casa Matei, Cluj

Expoziţii de grup cuprind:

2011-2010 – „Ceața, Fog, Brouillard”, proiect internațional, curator Andor Komives, Muzeul de Artă Ioan Sima, Zalău; Muzeul de Artă, Cluj; 2010-2004 – „Micul Prinţ”, festival de artă neconvenţională, Muzeul de Artă, Satu Mare, 2010 – „Salonul UAP de iarnă”, Muzeul de Artă, Cluj; „Sa.nu.ucizi”, curator Alexandra Titu, Galeria Timco, Timișoara, 2009 –  „Branching out”, Town Hall Gallery, Oxford, Anglia; Inter-Art International Exhibition”, Galeria Time, Vienna, Austria; “Frontiere”, Atelier Bell, La Roche sur Grane, Franţa; „Barabás Miklós Céh 80”,Muzeul de Arta Sepsiszentgyörgy; “PhotoVechia”, Casa de Cultură a Studenţilor Cluj-Napoca; Galeria 7+, Turda; Muzeul de Artă, Zalău;“Keep in touch”, Cafe Bulgakov, Cluj, 2008 „Auto-Viziune”(Seeing Yourself), expoziţie internaţională de fotografie, Muzeul de Artă Cluj-Napoca, noiembrie; 2009 – Casa cu Cerb, Sighişoara; „Divers”, Muzeul de Artă, Satu Mare; 2nd International SpanishFlu Mail Art Biennial, Miskolc, Ungaria; „Spaţiu, formă, culoare”, Galeria Apollo, Bucureşti;

Contact:

E-mail: miramiramas@yahoo.com;

http://www.visualkontakt.ro/index.php?idmenu=2&sub=537


Advertisements

About GTCI

GTCI este un eveniment cultural care are ca scop promovarea producţiilor experimentale, într-un efort de a face ca şi oraşul Oradea să devină vizibil în sfera internaţională a artelor şi a circuitului cultural. Printre secţiunile acestei gale se numără piese de teatru, concerte, filme, arte vizuale, expoziţii de fotografie, ateliere de teatru şi lansări de carte. Artiştii invitaţi sunt din România şi din străinătate. Pentru mai multe informaţii, ne puteţi scrie la gtci.romania@gmail.com! View all posts by GTCI

Leave a Reply

Fill in your details below or click an icon to log in:

WordPress.com Logo

You are commenting using your WordPress.com account. Log Out / Change )

Twitter picture

You are commenting using your Twitter account. Log Out / Change )

Facebook photo

You are commenting using your Facebook account. Log Out / Change )

Google+ photo

You are commenting using your Google+ account. Log Out / Change )

Connecting to %s

%d bloggers like this: